Unghiera
februarie 20, 2011
Pentru grămezile fără viaţă cu tăiş ascuţit, închin două picături de şampanie şi două de apă. Pentru că lor le datorăm viaţa noastră cu haine întregi. Spectacolul e sumbru: din gura lor nesătulă de carne fragedă ies bucăţile de unghii, dulci ca lemnul de bambus.
Ai văzut vreodată coada unei comete de unghie? Se învârte, se-aruncă în toate părţile, numai de pe degetul tău gros să nu mai cadă… Se zbate până la ultima suflare să atârne cu ciotul de carnea ta moale, precum claustrofobia se zbate să trăiască în epileptici…
Dar forţa e puternică în unghiera noastră! Ea va dăinui milenii; nu pentru noi, nu pentru copiii noştri, ci pentru copiii copiilor noştri şi pentru mătuşile lor schizofrenice ce mereu, mereu vor sta la etajul 3.
